Digitalizarea verde, denumită și “green computing”, reprezintă un aspect crucial al dezvoltării tehnologiilor digitale într-un mod sustenabil. Acest concept se referă la utilizarea tehnologiei pentru a satisface nevoile actuale fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi1. Prin evidențierea beneficiilor economice aduse de adoptarea tehnologiilor într-un mod compatibil cu protecția mediului, dorim să promovăm integrarea lor în practicile comerciale și organizaționale, contribuind astfel la obiectivele platformei noastre de încurajare a digitalizării verzi.
Literatura de specialitate a identificat multiple beneficii ale adoptării acestor tehnologii într-un mod compatibil cu protecția mediului: creșterea și diversificarea surselor de venit (provenind dintr-un branding mai atractiv; atragerea de noi clienți, care acordă o atenție specială ecologiei); reducerea costurilor (reducerea costurilor cu utilitățile; reducerea costurilor privind deșeurile și a costurilor privind managementul deșeurilor; reducerea rulajului forței de muncă); beneficii “intangibile” (creșterea reputației; reducerea expunerii la riscuri legate de mediu/reglementări)2.
Keivan Zokaei et al au construit următorul model al întreprinderii verzi și eficiente:
Fig. 1 – Modelul de afaceri eficient și sustenabil (sursa:, “Creating a Lean and Green Business System_ Techniques for Improving Profits and Sustainability”, Keivan Zokaei et al)
Pe baza acestui model, se pot identifica patru stadii ale adopției tehnologiilor verzi3:
- În prima etapă, managerii percep un conflict între eficiență economică, pe de o parte, și sustenabilitate, pe de altă parte. Majoritatea organizațiilor își încep traseul către digitalizare din acest punct.
- În următorul stadiu, companiile caută să găsească un echilibru între adopția progresului tehnologic și mediu, înțelegând că sustenabilitatea nu diminuează în mod obligatoriu profitul. În această etapă, “mediu” și “profit” reprezintă în continuare categorii distincte (din păcate, o astfel de abordare ignoră potențialul inovator al unei abordări sustenabile).
- Într-un stadiu mai avansat al managementului sustenabil, grija pentru protecția mediului și profitabilitatea firmei se susțin reciproc. În această etapă, organizațiile excelează de obicei pe o singură direcție (abordarea ecologică sau eficiența economică). De obicei, eforturile de reducere a costurilor/risipei au, ca efect “accidental”, și un impact pozitiv asupra mediului; putem vorbi în acest caz de o relație de sinergie – dar nu și de o planificare sistematică.
- Într-un stadiu matur al abordării sustenabile, organizațiile îmbină eficiența economică și ecologia într-o singură strategie de îmbunătățire continuă. În acest stadiu, de “simbioză”, designul sustenabil privește atât procesele interne cât și produsele/serviciile comercializate. Spre diferență de primul stadiu, în care era prezent doar un interes marginal pentru mediu (limitat la obligațiile legale), această abordare sistemică implementează într-un mod adecvat “imperativul calității” formulat de Genichi Taguchi: companiile ar trebui să reducă la minim impactul negativ asupra societății.
Astfel, în călătoria spre digitalizarea verde, organizațiile evoluează de la simpla conștientizare a tensiunilor dintre eficiență economică și sustenabilitate, către integrarea armonioasă a acestor două obiective, demonstrând că tehnologiile sustenabile nu numai că protejează mediul, dar pot și amplifica succesul economic. Această evoluție subliniază necesitatea unei abordări proactive și inovatoare în adoptarea tehnologiilor verzi, esențiale pentru un viitor sustenabil.
Referințe/resurse:
1. https://www.un.org/en/academic-impact/sustainability
2. “A Simple Path to Sustainability: Green Business Strategies for Small and Medium-Sized Businesses”, autori: Fred M. Andreas, Elizabeth S. Cooperman, Blair Gifford, și Graham R.
3. “Creating a Lean and Green Business System_ Techniques for Improving Profits and Sustainability”, Keivan Zokaei, Hunter Lovins, Andy Wood și Peter Hines